Lichid amniotic

E intuneric in jurul meu.Imi simt ochii ca niste lampi ce ard difuz neputand ghici intunericul, dar suficient de puternic cat sa nasca tresaltarea sperantei.

Privind in jur vad nimic.Un nimic cald.Ma inconjoara si ma izoleaza.Imi aud respiratia si imi simt jugulara pulsand intr-un ritm pe care il gasesc ciudat de alert.Eu sunt inert , dar corpul meu e alert.Cine stie poate prevesteste un pericol pe care mintea mea inca nu si l-a definit.Sau poate asa e el si atunci suntem doua entitati ce vibreaza distinct.Ma las cuprinsa de ritmul inimii-are ea un dans ciudat si bate muzical.Imi place, dar parca nu il mai aud chiar daca oarecum simt ca ma ghidez dupa salturile ei.Observ din nou intunericul-clipesc si constat ca indiferent daca stau cu ochii deschisi sau inchisi intunericul e acelasi,lipsit de nuanta spre deosebire de lumina,si poate tocmai din acest motiv nu sacaie,nu agaseaza.Imuabilitatea consistentei lui e linistitoare.Ma lasa sa plutesc in nestire pentru ca e parte din mine si din tot ce ma inconjoara.E universul meu-lichidul meu amniotic.