imi e dor...

Imi e dor sa plang cu ploaia,imi e dor sa zbor cu neaua,sa ard cu soarele,sa alerg cu vantul.Vreau sa respir cu spiritul.Vreau sa urlu lunii ca un lup ca imi e dor de frumusetea ei,de noptile in care ma trezeste si da sufletului lacrimi de argint ce stampara nostalgia dupa deplinatatea universului.

Unde oare sunt ochii de copil pe care ii vedeam inainte de fiecare data cand priveam in oglinda?Unde imi e curajul de a pasi inainte cu zambetul pe buze stiind ca totul va fi bine indiferent de drumul pe care il aleg?De ce nu mai pot sa vad in jurul meu binele cu naivitatea de alta data?Am uitat sa ma aplec asupra lucrurilor simple,sa pulsez cand frunza cade,sa ascult cand pasarea isi canta dorul....

M-am pierdut...am uitat sa imi caut locul,dragostea,pasiunile.Am lasat pe altii sa imi spuna ce sa fac,i-am lasat sa ma amageasca cu principiile si convingerile lor ca si cum ar fi fost ale mele.Acum simt ca sunt nimic,prapastie,vid.

Vreau sa deschid ochii si sa lupt pentru mine,sa ma adun, sa ma redefinesc:sa ard,sa alerg,sa zbor,sa cant,sa iubesc,sa cuprind pamantul intr-un zambet.

Vreau sa cred in mine,sa cresc,sa fiu mai bun,sa bat din nou ca suflet al pamantului,sa fiu una cu tot din jur!